Asociația Kandila

Valea Jiului se dezvoltă prin Europa

Coeziunea Europeană

Ce este Uniunea Europeană? De la cărbune la euro.

Ce măsuri pot face mai facilă tranziția de la cărbune?

Valea Jiului este regiunea care participă la Inițiativa Regiunilor Carbonifere în Tranziție. Această inițiativă a fost lansată în 2019 de către Comisia Europeană, cu scopul de a oferi suport țărilor aflate în proces de tranziție de la economii bazate pe cărbune la economii mai sustenabile.

    Transformarea strategiilor și planurilor de tranziție în proiecte și mobilizarea resurselor pentru susținerea acestor proiecte reprezintă o parte esențială a gestionării tranziției în regiunile carbonifere. Aceasta poate fi o provocare majoră pentru organizațiile active la nivel local, dar poate fi realizată prin următoarele măsuri:

    Picture1

     

    1. Planificare strategică: În primul rând, este esențial să se dezvolte strategii clare de tranziție care să definească obiectivele, prioritățile și pașii necesari pentru a reduce dependența de industria carboniferă și a dezvolta alternative durabile. Aceasta ar trebui să implice o colaborare strânsă cu comunitățile locale și actorii interesați pentru a asigura un consens și susținere largă.
    2. Transformarea strategiilor în proiecte: Odată ce strategiile sunt stabilite, acestea trebuie să fie traduse în proiecte concrete, cu obiective, termene și bugete bine definite. Proiectele pot viza diverse domenii, cum ar fi dezvoltarea de surse de energie regenerabilă, reconversia economică sau dezvoltarea de programe de formare și reconversie pentru forța de muncă locală.
    3. Mobilizarea resurselor: Pentru a finanța aceste proiecte, este necesară mobilizarea resurselor financiare. Acest lucru poate fi realizat prin atragerea de investiții private, accesarea fondurilor guvernamentale și europene disponibile pentru tranziție și dezvoltare regională, precum și prin parteneriate public-private.
    4. Coordonarea eforturilor: Este important ca toate părțile implicate să lucreze împreună într-un mod coordonat și să-și alinieze resursele și eforturile pentru a evita suprapunerea sau fragmentarea inițiativelor.
    5. Consolidarea capacităților locale și regionale: Organizațiile locale și regionale ar trebui să fie sprijinite în dezvoltarea capacităților necesare pentru a gestiona proiectele și resursele corespunzătoare. Acest lucru poate include formare, consultanță și asistență tehnică.
    6. Strategii de finanțare regională: Dezvoltarea unei strategii de finanțare regionale poate ajuta la abordarea dezechilibrelor și la asigurarea că și actorii cu capacitate limitată de accesare a finanțării pot beneficia de resurse. Aceasta poate implica crearea unor instrumente financiare adaptate la nevoile regionale și sprijinirea accesului la acestea.

    Calendar orientativ privind tranziția de la cărbune a statelor membre UE

    Cele șase regiuni pilot JUSTEM (Stara Zagora, Bulgaria; regiunea Istria, Croația; Macedonia de Vest, Grecia; Voievodatul Śląskie, Polonia; Valea Jiului, România; și Asturias, Spania) și regiunile de replicare (Megalopolis Arcadia, Grecia) au un statut diferit în ceea ce privește dezvoltarea sau punerea în aplicare a planurilor de tranziție ( justă).

    Actuala criză energetică afectează planurile de eliminare treptată a cărbunelui pentru a menține securitatea energetică a țării. Ca urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, UE a decis să își reducă dependența de petrolul și gazele rusești și a elaborat planul REpowerEU. Multe țări europene au “retehnologizat” centralele electrice pe bază de cărbune pentru a compensa lipsa gazelor fosile. România, de exemplu, a amânat cu doi ani planul său, care tocmai fusese adoptat anterior, de eliminare treptată a cărbunelui până în 2030, aprobând în același timp finanțarea pentru accelerarea dezvoltării energiei regenerabile.

    Picture3

    Sursă foto: Consiliul European

    Cum încearcă Polonia să facă tranziția de la cărbune?

    În Polonia, tranziția de la cărbune a fost un subiect important în contextul eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, Polonia a avut o istorie puternic legată de industria cărbunelui și dependența sa energetică de cărbune, ceea ce face tranziția mai complexă și provocatoare. Iată câteva dintre principalele moduri în care Polonia a încercat să facă tranziția de la cărbune:

    1. Diversificarea sursei de energie: Polonia a început să investească în dezvoltarea surselor alternative de energie, cum ar fi energia eoliană, solară și biomasa. Au fost dezvoltate proiecte majore în aceste domenii pentru a reduce dependența de cărbune și a crește capacitatea de producție a energiei verzi.
    2. Modernizarea centralelor electrice pe cărbune: În loc să închidă complet centralele electrice pe cărbune, Polonia a încercat să le modernizeze pentru a reduce emisiile de carbon. Acest lucru include instalarea de tehnologii mai eficiente și curate, precum captarea și stocarea carbonului (CCS).
    3. Sprijinirea reconversiei economice: Guvernul polonez a încurajat dezvoltarea altor industrii și servicii în regiunile carbonifere pentru a compensa pierderea locurilor de muncă din sectorul cărbunelui. Aceasta a implicat investiții în infrastructură, formare și atragerea de noi afaceri în aceste regiuni.
    4. Parteneriate internaționale: Polonia a colaborat cu alte țări și organizații internaționale pentru a accesa finanțări și experiență tehnică în gestionarea tranziției de la cărbune. De exemplu, a beneficiat de fonduri și sprijin din partea Uniunii Europene pentru a finanța proiecte de tranziție.
    5. Promovarea eficienței energetice: Un alt aspect important al tranziției energetice în Polonia este promovarea eficienței energetice în clădiri și industrie. Prin programe de subvenții și legislație, au fost luate măsuri pentru a reduce consumul de energie și emisiile.

    O soluție de finanțare a fost combinarea contribuțiilor financiare din partea fondurilor naționale și locale cu proiectele finanțate prin fondurile politicii de coeziune. Un exemplu concret este orașul Łódź din Polonia. În acest caz, orașul Łódź a beneficiat de finanțare din partea Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) prin intermediul programului URBACT. Cu toate acestea, pentru a realiza proiectul de revitalizare a districtului istoric, au fost necesare resurse financiare suplimentare din surse naționale și locale. Aceste contribuții suplimentare au fost utilizate pentru renovarea clădirilor din district și pentru crearea de spații comerciale și culturale.

    În esență, această combinație de fonduri a permis orașului Łódź să realizeze proiectul de revitalizare și să îmbunătățească infrastructura și calitatea vieții în districtul istoric. Această abordare integrată, care implică atât fonduri europene, cât și resurse naționale și locale, este o practică obișnuită în implementarea proiectelor de dezvoltare regională și urbană în cadrul politicii de coeziune a Uniunii Europene.

    Dacă vrei să știi mai multe despre acest proiect, citește aici.

    Alt exemplu mai puțin reușit de gestionare a situațiilor cu mine de cărbune este la Turów.

    Picture4

    Mina de cărbune de la Turów (Polonia)

    Sursă foto: Turow coal mine

    Știai că……

    • din cauza exploatării cărbunelui, orașul german învecinat Zittau (Germania) rămâne fără apă și este un risc mare de eroziune?
    • și statul vecin, Republica Cehă, în februarie 2021, a dat în judecată Polonia la Curtea Europeană de Justiție, pentru scăderea nivelului de ape subterane din cauza minei de cărbune Turów. La 20 septembrie, Curtea Europeană de Justiție a condamnat Polonia la plata a 500.000 de euro pe zi pentru fiecare zi de funcționare a minei. În februarie 2022, părțile au ajuns la un acord în baza căruia Republica Cehă își retrage acțiunea în justiție, iar Polonia plătește 45 de milioane de euro.

    Cu toate acestea, trebuie menționat că tranziția de la cărbune în Polonia este încă în desfășurare și prezintă provocări semnificative, inclusiv opoziția din partea anumitor grupuri și comunități care depind în continuare de cărbune pentru locuri de muncă și surse de venit. Eforturile de tranziție necesită un echilibru între obiectivele de mediu și sociale pentru a minimiza consecințele negative pentru comunități.

     

    În ansamblu, abordarea cuprinzătoare și coordonată a tranziției în regiunile carbonifere este esențială pentru a asigura succesul acestui proces și pentru a minimiza consecințele sociale și economice negative. Colaborarea strânsă între organizații, comunități și guverne este cheia pentru a realiza această tranziție cu succes.