Asociația Kandila

Valea Jiului se dezvoltă prin Europa

Coeziunea Europeană

Ce este Uniunea Europeană? De la cărbune la euro.

Probabil ai auzit nu o singură dată că statele din Europa de Est sunt mai puțin dezvoltate decât cele nordice, sau că România și Bulgaria se află la coadă în diferite clasamente. De exemplu, într-un clasament recent privind speranța de viață în cele 27 state membre UE, România este pe penultimul loc (74,2 ani), iar Bulgaria (73,6 ani). Ei bine, politica de coeziune a fost creată anume pentru a reduce aceste diferențe și nu doar, între state și regiuni ale UE.

Politica, uneori numit și principiul de coeziune, este un element important în realizarea activităților la nivel UE. Astfel cum coeziune înseamnă forța intermoleculară care ține strâns legate între ele moleculele unui corp, politica de coeziune a UE, prin acțiuni, încearcă să țină împreună statele membre, și să reducă diferențele de dezvoltare dintre statele membre și regiuni, pentru a promova oportunități egale pentru toți.  Se referă la coeziunea economică și socială, și la regiunile europene, la politica regională.

Prin urmare, politica de coeziune are același scop ca și politica regională, să creeze o anumită solidaritate, să sprijine regiunile mai defavorizate pentru a reduce decalajul dintre ele, decalaj economic și social. Pentru aceasta, s-au creat anumite ”instrumente structurale” – fonduri.

Coeziunea economică și socială merg mână în mână; dacă prima înseamnă conjugarea eforturilor pentru a obține un progres economic, a consolida piața unică, creșterea investițiilor, atunci coeziunea socială se referă la consolidarea ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale şi a politicilor educaționale.

Coeziunea economică și socială este strâns legată de politica regională și instrumentele structurale sau financiare (fonduri).

Coeziunea teritorială este un obiectiv politic care urmărește:

– dezvoltarea armonioasă a teritoriului;

– valorificarea elementelor de potenţial teritorial;

– importanţa caracteristicilor geografice şi necesitatea luării în considerare a acestora în elaborarea politicilor;

– orientarea acţiunii publice în jurul a 3 principii esenţiale:

  1. a) concentrarea: depăşirea diferenţelor de densitate,
  2. b) conectarea teritoriilor: depăşirea factorului distanţă,
  3.   c) cooperarea: depăşirea factorului de divizare.

Politica de coeziune este principala politică de investiții a Uniunii Europene.

Sursă foto: pagina web a Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene

Picture1

De ce este necesară politica de coeziune?

Cele 27 de state membre ale UE sunt foarte diferite, nu doar în aspect politic și cultural, dar și economic și social. Pe lângă faptul că sunt state cu o dezvoltare economică înaltă, sunt și state cu un nivel economic mai scăzut. La fel, în cadrul fiecărui stat, sunt regiuni mai dezvoltate și regiuni mai puțin dezvoltate. Politica de coeziune vizează, în special, zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială, precum și regiunile afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice, cu o densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase. Această politică este revizuită o dată la 7 ani și se stabilesc noi obiective.

Prin urmare, o politică de coeziune este necesară pentru: 

  • a reduce diferențele sau disparităţile de dezvoltare economică şi socială între statele membre / regiunile UE;
  • a îmbunătăţi funcţionarea pieţei unice;
  • a promova dezvoltarea durabilă a UE.

Este avantajoasă pentru toate regiunile și orașele din UE deoarece sprijină:

kandila

Cum a evoluat politica de coeziune?

Politica de coeziune este menționată încă în primele tratate, de la crearea Comunității Cărbunelui și Oțelului.  În Tratatul de la Roma, semnat în 1957, statele membre subliniau că obiectivul prioritar al Comunităţii Europene era acela de a „promova pe întreg teritoriul comunitar o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţilor economice, un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi protecţiei sociale, (…) creşterea nivelului de viaţă, a solidarităţii şi coeziunii economico-sociale în rândul statelor membre”,  pe atunci nu se făcea  referire specifică la o anumită politică regională sau vreun fond care să susțină acest obiectiv.

Abia mai târziu s-au creat mecanisme de solidaritate, adică două fonduri:

Fondul Social European (FSE) și

Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA, secțiunea Orientare).

În 1975, au fost introduse aspecte regionale, odată cu crearea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR).

Odată cu Actul Unic European din 1986, coeziunea economică și socială a devenit un domeniu de competență al Comunității Europene. În 1994, a fost creat și Fondul de coeziune, cu scopul de a sprijini financiar Grecia, Spania, Portugalia şi Irlanda, ţări cu un PIB/loc sub 90% din media comunitară, în special în cazul proiectelor legate de mediu şi infrastructură.

În 2008, Tratatul de la Lisabona a introdus o a treia dimensiune a coeziunii în UE: coeziunea teritorială. Aceste trei aspecte ale coeziunii, (economică, socială, teritorială), sunt sprijinite prin politica de coeziune și fondurile structurale.

Cum funcționează?

Comisia Europeană, o dată la 7 ani, stabilește anumite principii și priorități, instrumente structurale în politica de coeziune. La bază sunt un set de regulamente  ce conțin prevederi cu privire la domeniile care vor fi finanțate, precum şi la principiile aplicabile, mecanismele de gestionare şi implementare a fondurilor. Aceste principii sunt redate în Orientările Strategice Comunitare pentru Coeziune, document al Comisiei Europene prin care se stabilesc priorităţile de dezvoltare la nivelul Uniunii, în următoarea perioadă. Apoi, sunt preluate de statele membre în documentele lor strategice, respectiv Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi programele operaţionale. Pentru a se asigura că se merge într-o direcție bună, o dată la trei ani, Comisia Europeană prezintă un raport privind progresele realizate în obţinerea coeziunii economice şi sociale, precum şi asupra modului în care politicile comunitare au contribuit la realizarea acesteia.

România a aderat la UE în 2007 și a beneficiat de investițiile din perioada 2007-2013; mai mult, în acea perioadă, comisar pe politica regională a fost Corina Crețu, care a reprezentat România.

Această politică a adus beneficii economiilor tuturor statelor membre ale UE și le-a sprijinit în perioade dificile din punct de vedere economic. Prin ea au fost realizate investiții în aproape 400 000 de IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, politica de coeziune fiind un pilon al agendei UE pentru creștere economică și locuri de muncă.

Unele exemple de implementare a politicii de coeziune în statele UE pot fi:

  • crearea a peste 100 000 de locuri de muncă în Germania
  • sprijinirea a 21 000 de întreprinderi nou înființate în Suedia
  • sprijinirea a aproximativ 3 900 de proiecte de cercetare în Ungaria
  • modernizarea a peste 630 km de drumuri în Letonia, în principal în cadrul rețelei transeuropene de transport (TEN-T).

Dacă în perioada 2000-2006 s-a alocat 1 miliard Euro prin fondurile de implementare a politicii de coeziune, în perioada 2007-2013 au fost utilizate 11,5 miliarde Euro. Prin urmare, a crescut rolul și impactul acestor fonduri în dezvoltarea economică a statelor membre. Aceste instrumente au jucat un rol crucial în asigurarea finanțării pentru IMM-uri pe parcursul crizei creditelor, în contextul crizei financiare.

În perioada 2014-2020, politica de coeziune a asigurat cadrul de implementare și investiții pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 referitoare la ocuparea forței de muncă, inovare, educație, incluziune socială și climă/energie. Peste 351 de miliarde de euro, reprezentând aproximativ o treime din bugetul UE, au fost alocate atingerii a 11 obiective tematice.

Investițiile sunt susținute prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC), care, împreună cu Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (EMFF) alcătuiesc Fondurile structurale și de Investiții Europene (ESI). Prin proiectele susținute, politica de coeziune contribuie la creșterea capacității de reziliență în regiunile UE, sprijinind atât pregătirea pentru dezastre, potențiale șocuri și factori de stres, cât și redresarea post-criză. Această perioadă a coincis și cu pandemia Covid-19, ceea ce a însemnat și creșterea accentului pe reziliență.

Politica de coeziune reprezintă principalul instrument de investiții al UE, beneficiind de peste o treime din bugetul acesteia. Totuşi, pentru a-şi atinge potenţialul de a genera creştere la nivelul economiei UE şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor Europei, este extrem de important ca reformele să fie implementate în mod corespunzător.

Pe bună dreptate, România a beneficiat de aceste oportunități și a accesat mai multe fonduri pentru a implementa proiecte în diverse domenii ale vieții. Aceasta se exprimă și prin dezvoltarea economică înregistrată în această perioadă. Imaginea de mai jos este o dovadă clară a beneficiilor obținute de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene, un element al succesului fiind și accesarea instrumentelor structurale ale UE.

Sursă foto: Ziarul financiar

Picture3

Dacă e să ne referim strict la Valea Jiului, în perioada de implementare 2014-2020 a instrumentelor politicii de coeziune, în luna mai 2017, s-a semnat un contract de finanțare pentru cel mai mare proiect pe fonduri europene, și anume primul proiect major finanțat din Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM). POIM a fost susținut financiar de Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

Valoarea proiectului este de 90 milioane euro și are drept scop reabilitarea a 69,6 km rețea de apă potabilă și 47,4 km canalizare, extinderea a 8 km rețea de apă potabilă, construirea a două stații de tratare, precum și alte operațiuni necesare tratării apei. De rezultatele lui vor beneficia 117,365 locuitori din Petroșani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Aninoasa și Petrila. Acest proiect urmează să se finalizeze la sfârșitul acestui an.

Sursă foto: ziarulexlusiv.ro

Picture4

Perioada de investiții în politica de coeziune pentru 2021-2027 va fi reflectată în articolele următoare.

Practic, politica regională s-a dezvoltat odată cu promovarea coeziunii economice şi sociale, și este dificil să le separăm în mod clar. Mai ales că procesul de integrare europeană a influențat extrapolarea obiectivelor de dezvoltare regională la cele de convergență, şi prin aceasta la coeziunea economică şi socială, şi mai recent, și la coeziunea teritorială.

Prin urmare, putem să spunem că politica de coeziune economică şi socială reprezintă suma iniţiativelor şi acţiunilor publice întreprinse pentru a reduce disparităţile de dezvoltare economică şi socială între regiunile UE şi a apropierii nivelului de viaţă al locuitorilor lor, prin acţiuni orientate spre creşterea competitivității acestor regiuni şi prin crearea de noi locuri de muncă mai bine plătite pentru locuitorii din regiunile respective. Mai simplu spus, scopul acestei politici este ca un cetățean spaniol sau român să se bucure de același nivel de trai și bunăstare ca și un danez sau luxemburghez.